agonia armenian v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Õ“Õ¸Ö€Õ± Õ°Õ¡ÕµÕ¥Ö€Õ§Õ¶Õ« ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-04-10 | [This text should be read in romana] | Submited by Catalina Stanescu
Nouã ceasuri si nouã minute... Peste sase minute pleacã trenul. Un minut Ă®ncã si se-nchide casa. Repede-mi iau biletul, ies pe peron, alerg la tren, sunt Ă®n vagon... Trec de colo pânã colo prin coridor, sã vãz Ă®n care compartiment as gãsi un loc mai comod... Aci. O damã singurã, si-fumeazã, atât mai bine! Intru si salut, când auz o mârâiturã si vãz apãrând dintr-un paneras de lângã cocoana capul unui cãtel lãtos, plin de funde de panglici rosii si albastre, care-ncepe sã mã latre ca pe un fãcãtor de rele intrat noaptea Ă®n iatacul stãpânii-si.
- Bubico! zice cocoana... sezi mumos, mamã! "Norocul meu, gândesc eu, sã trãiesc bine!... Lua-te-ar dracul de javrã!" Bubico se linisteste putin; nu mai latrã; Ă®si retrage capul Ă®n paneras, unde i-l acopere iar cocoana cu un tãrtãnas de lânã rosie; dar tot mârâie Ă®nfundat... Eu, foarte plictisit, mã lungesc pe canapeaua din fata cocoanii si-nchiz ochii. Trenul a pornit... Prin coridor umblã pasajeri si vorbesc. Bubico mârâie artãgos. - Biletele, domnilor! zice conductorul, intrând cu zgomot Ă®n compartimentul nostru. Acum Bubico scoate capul foarte sus si, vrând sã sarã afarã de la locul lui, Ă®ncepe sã latre si mai grozav ca adineaori. Eu Ă®ntind biletul meu conductorului, care mi-l perforeazã. Conductorul face un pas cãtre cocoana, care-si cautã biletul ei Ă®n sãculetul de mânã, pe când Bubico latrã si chelãlãie desperat, smucindu-se sã iasã din paner. - Bubico! zice cocoana, sezi mumos, mamito! Si-ntinde biletul. Când mâna conductorului s-a atins de mâna cocoanei, Bubico parc-a-nnebunit. Dar conductorul si-a terminat treaba si iese. Cocoana Ă®si Ă®nveleste favoritul mângâindu-l "mumos"; eu mã lungesc la loc Ă®nchizând ochii, pe când Bubico mârâie Ă®nfundat ca tunetul care se tot depãrteazã dupã trecerea unei grozave furtuni. Acum nu se mai aude de loc. Dar auz hârsâitul unui chibrit: cocoana Ă®si aprinde o tigaretã... ĂŽncã nu mi-e somn. De ce n-as aprinde si eu una? A! de degrabã sã nu pierz trenul, am uitat sã-mi iau chibrituri. Dar nu face nimic... S-o rog pe mamita lui Bubico... Scot o tigaretã, mã ridic si dau sã m-apropiu de cocoana. Dar n-apuc sã fac bine o miscare, si Bubico scoate capul lãtrându-mã mai furios decât pe conductor; latrã si chelãlãie si tuseste si... - Bubico - zice cocoana - sezi mumos, mamitico! "Lovi-te-ar jigodia, potaia dracului!" zic Ă®n gândul meu. N-am vãzut de când sunt o javrã mai antipaticã si mai scârboasã... Dacã as putea, i-as rupe gâtul. ĂŽn zbieretele desperate ale lui Bubico, mamitica Ă®mi dã s-aprind. ĂŽi multumesc si m-asez Ă®n locul cel mai depãrtat din compartiment, de teamã cã n-am sã mai pot rezista pornirii si am sã-i trag la cap când si l-o mai scoate din paner. - Frumusel cãtel aveti, zic eu cocoanii, dupã câteva momente de tãcere; da' rãu! - As! nu e rãu, zice cocoana; pânã se-nvatã cu omul; dar nu stiti ce cuminte si fidel este, si destept! Ei bine! e ca un om, frate! doar ca nu vorbeste... Apoi cãtre paner, cu multã dragoste: - Unde-i Bubico?... Nu e Bubico!... Din paner se aude un miorlãit sentimental. - Sã-i dea mama bãietelului zãhãrel?... Bubico! Bubi!! Bãietelul scoate capul cu panglicute... Mamita-l degajeazã din toalele Ă®n cari dospeste-nfãsurat si-l scoate afarã. Bubico se uitã la mine si mârâie-n surdinã. Eu, apucat de groazã la ideea cã nenorocitul ar Ă®ncerca sã mã provoace, zic cocoanei: - Madam! pentru Dumnezeu, tineti-l sã nu se dea la mine! eu sunt nevricos, si nu stiu ce-as fi Ă®n stare... de fricã... Dar cocoana, luând Ă®n brate pe favorit si mângâindu-l cu toatã duiosia: - Vai de mine! cum crezi d-ta?... Noi suntem bãieti cuminti si binecrescuti... Noi nu suntem mojici ca Bismarck... - Ha? zic eu. - Bismarck al ofiterului Papadopolinii. Dându-mi aceastã explicatie, cocoana scoate din sãculetul de mânã o bucãticã de zahãr: - Cui Ă®i place zãhãrelul?... Bubico (fãcând pe bancã sluj frumos, cu toatã cletinãtura vagonului): Ham! - Sã-i dea mamitica bãiatului zãhãrel? Bubico: Ham! Ham! Si apucã bucãtica de zahãr si-ncepe s-o rontãie... Cocoana scoate din alt sãculet o sticlã cu lapte, din care toarnã Ă®ntr-un pahar; apoi: - Cui Ă®i place lãptic? Bubico (lingându-se pe bot): Ham! - Sã-i dea mamitica lãptic bãiatului? Bubico (impacient): Ham! Ham! "Ah! suspin eu Ă®n adânc; lua-te-ar hengherul, Bubico!" Dar cocoana apropie paharul aplecat de botul favoritului, care-ncepe sã lãpãie, si lãpãie, si lãpãie, pânã când un pasajer se aratã la usa compartimentului nostru uitându-se-nãuntru. Bubico se opreste din lãpãit si se porneste sã latre ca o fiarã, cu ochii holbati si muscând Ă®n sec si clãntãnind din dinti, si tusind si... "Vedea-te-as la Babes, jigãraie Ă®ndrãcitã!" gândesc eu, si prin mintea mea Ă®ncepe sã treacã fel de fel de idei, care de care mai crudã si mai infamã. Pasajerul s-a retras de la geam. Bubico s-a potolit. Cocoana toarnã iar lapte-n pahar si bea si dumneei. Eu simt cum mã nãvãlesc, din ce Ă®n ce mai irezistibile, ideile negre. - A propos - zic eu - madam, vorbeati adineaori de Bismarck... al... - Al ofiterului Papadopolinii... - Ei! Ce e Bismarck? - Un dulãu de curte... Era sã mi-l omoare pe Bubico... Papadopolina are o cãtelusã, Zambilica, foarte frumusicã! sade alãturi de mine; suntem prietene; si dumnealui (aratã pe Bubico), curte teribilã! (Cãtre Bubico:) Craiule!... (Cãtre mine:) Mizerabila de servitoare, o dobitoacã! i-am spus, când l-a dus afarã de dimineatã - cã nu stii ce curat e! - zic: "Bagã de seamã sã nu scape, sã se ducã iar la Papadopolina, cã-l rupe Bismarck..." dulãul ofiterului, care sade cu chirie la ea. (Tuseste cu mult Ă®nteles.) Eu nu stiu ce fãceam pân casã, când auz afarã chelãlãituri si tipete... Strig: "Bubico! Bubico! unde e bãiatul?!" Alerg... Mi-l aducea dobitoaca pe brate; d-abia-l scoseserã ea si Papadopolina si soldatul ofiterului din gura dulãului. Ce sã-l vezi?... tãvãlit, lesinat si moale ca o cârpã. Zic: "Vai de mine! moare bãiatul!" Stropeste-l cu apã! dã-i cu odicolon la nas!... Ce-am pãtimit, numai eu stiu... Douã sãptãmâni a zãcut... Am adus si doftor. Da-n sfârsit, slavã Domnului! a scãpat... (Cãtrã Bubico:) Mai merge la Zambilica bãiatul? Bubico: Ham! - Sã te mãnânce Bismarck... craiule! - Ham! ham! Si sare de pe bancã jos Ă®n vagon si apucã spre mine. - Cocoanã! strig eu, ridicându-mi picioarele; eu sunt nevricos, sã nu se dea la mine, cã... - Nu, frate! zice cocoana, nu vezi cã vrea sã se-mprietineascã? Asa e el: numaidecât simte pe cine-l iubeste... - A! zic eu, având o inspiratie infernalã; a! simte pe cine-l iubeste... vrea sã ne-mprietenim!... Bravo! Si pe când cãtelul se apropie sã mã miroasã, iau un pachetel de bonboane, pe cari le duc Ă®n provincie, la un prietin; Ă®l deschid, scot un bonbon si, Ă®ntinzându-l Ă®n jos, cu multã blândete: - Cutu, cutu! Bubico bãiatul! Bubi! Bubico, dând din coadã, se apropie mai Ă®ntâi cu oarecare sfialã si Ă®ndointã, apoi, Ă®ncurajat de blândetea mea, apucã frumos bombonul si-ncepe sã-l clefãie. - Vezi cã v-ati Ă®mprietinit! zice cocoana cu multã satisfactie de aceastã apropiere. Apoi Ă®mi spune genealogia favoritului... Bubico este copilul lui Garson si al Gigichii, care era sorã cu Zambilica a Papadopolinii, ceea ce, care va sã zicã, Ă®nsemneazã cã Zambilica este mãtusa lui Bubico dupã mamã... ĂŽn timp ce cocoana-mi povesteste, eu, Ă®nfrânându-mi aversiunea si dezgustul Ă®n favoarea unui scop Ă®nalt, Ă®ntrebuintez cele mai Ă®njositoare mijloace spre a intra Ă®n bunele gratii ale nepotului Zambilichii. Si-n adevãr, Bubico se tot apropie de mine, pânã se lasã sã-l iau Ă®n brate. Simt cã mi se bate inima de teamã ca nu cumva, printr-o miscare, ori privire, sã trãdez un plan mare ce l-am croit Ă®n adâncul constiintei mele. Cocoana nu se poate mira Ă®ndestul de prietenia ce-mi aratã Bubico, pe când eu cultiv cu stãruintã aceastã prietenie atât de scumpã mie, prin mângâieri si bonboane. - Ei vezi! cum v-ati Ă®mprietenit... Ce e, Bubico? ce e, mamã? iubesti pe domnul? da? Si Bubico rãspunde, gudurându-se-n bratele mele: - Ham! - Asa? ai trãdat-o care va sã zicã pe mamitica?... craiule! Bubico: Ham! ham! - Trebuie sã fii om bun! Nu trage el la fitecine... - Fireste, coconitã; simte cânele; are instinct. Când zic acestea, iatã cã trenul se opreste Ă®n Crivina. Pe peron se aud lãtrãturi si ceartã de câni. Bubico dã sã se smuceascã din bratele mele; eu Ă®l tiu bine; el Ă®ncepe sã latre Ă®ndârjit cãtrã fereastra vagonului. Trenul porneste iar, si Bubico, Ă®ntorcând capul cãtre partea de unde s-aude depãrtându-se cearta semenilor lui, latrã mereu; eu Ă®l mângâi, sã-l potolesc; el, când nu se mai aude nimic, ridicã botul spre tavan si Ă®ncepe, Ă®n bratele mele, sã urle... Ă®n bratele mele! "Ah! Bubico - zic eu Ă®n sine-mi, mângâindu-l frumos - de capu-ti!... vedea-te-as mãnusi!" Dar Bubico urlã mereu. - Doamnã - zic eu - rãu faceti cã-l tineti asa de aproape pe Bubico si acoperit asa Ă®n cãldurã, poate sã turbeze... Chiar asa, aici e prea cald. Si zicând acestea, mã scol cu Bubico-n brate si m-apropiu de fereastra vagonului. Pun pe Bubico binisor jos lângã mamita lui, si cobor geamul, aplecându-mã sã respir. Afarã, noapte neagrã ca si ideile mele. - Bine faci! sã mai iasã fumul de tigarã, zice cocoana. Intrãm pe podul Prahovii... Mã-ntorc, iau o bonboanã, i-o arãt lui Bubico, care s-apropie de mine bâtâind frumusel din coadã. "Pe memoria lui Plutone si a fidelului sãu Cerber! zic eu Ă®n gând ; jur cã au mintit acei cari au cântat instinctul cânilor! E o minciunã! Nu existã!" Bubico Ă®mi ia bonboana; Ă®l iau Ă®n brate si mã dau lângã fereastrã, ridicându-l Ă®n dreptul deschizãturii. Aerul rãcoros, trecându-i pe la bot, face mare plãcere lui Bubico. Scoate limba si respirã din adânc. - Sã nu-l scapi pe fereastrã!... pentru Dumn... Dar n-apucã mamitica sã rosteascã-ntreg sfântul nume al creatorului, si Bubico dispare ca un porumbel alb Ă®n neagra noapte, Ă®napoi spre Bucuresti, zburând - la Zambilica, probabil. Mã-ntorc cu fata spre cocoana si, prezentându-i mânile goale, strig exasperat: - Doamnã! Un rãcnet!... A-nnebunit cocoana! - Repede, doamnã, semnalul de alarmã! O duc la semnal si o-nvãt cum sã-l tragã. Pierdutã de durere, executã miscarea cu o supremã energie. Trenul, stop! pe loc. Cletinãturã colosalã. Emotie generalã-ntre pasajeri. - Cine? cine a dat alarma? - Dumneaei zic eu cãtre personalul trenului, arãtând pe cocoana lesinatã. Trenul se pune din nou Ă®n miscare. La Ploiesti, cocoana s-a desteptat din lesin; zdrobitã de nenorocire, trebuie sã rãspunzã la procesul-verbal ce i se dreseazã pentru Ă®ntrebuintarea semnalului. Pe când, Ă®n mijlocul pasajerilor grãmãditi, cocoana se jeleste, eu m-apropiu de urechea ei si, c-un rânjet diabolic, Ă®i soptesc rãspicat: - Cocoanã! eu l-am aruncat, mânca-i-ai coada! Ea lesinã iar... Eu trec ca un demon prin multime si dispar Ă®n noaptea neagrã... "Moftul român", 1901, 29 aprilie; vol. Momente (1901), Momente, schite, amintiri (1908)
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy