agonia
armenian

v3
 

Agonia.Net  | Policy  | Mission Contact  | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views : 7604 .



A muri
prose [ ]
Peter Altenberg, schiČ›ă din Prodromos

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Mironflorin ]

2011-05-31  | [This text should be read in romana]  

Literary Translation - Translations of classic and original poetry and other materialsThis text is a follow-up  | 



Ca toČ›i oamenii, Ă®mbătrĂ®ni Ă®nainte de vreme din pricina dezamăgirilor.
E cancerul sufletului, măcinĂ®nd imperceptibil.
Făcu şaizeci de ani, tot mai grasă, tot mai gălbejită, tot mai deziluzionată.
Fiul ei cel mare Ă®i Č›inuse deja o predică cu mulČ›i ani Ă®n urmă: „ Mamă, somnul e mai important decĂ®t mĂ®ncatul şi vorbitul. Lasă-i cel puČ›in naturii timpul să răscumpere păcatele ignoranČ›ei noastre.”
Ea răspunse: „Dar la şase dimineaČ›a trebuie frecate şi bătute covoarele din sufragerie, tu, Ă®nsă, n-ai cum să ai habar de aşa ceva...”
ĂŽntr-adevăr, n-avea niciun habar.
Ordinea-n casă pe spuza vieČ›ii orĂ®nduite.
Această ordine Ă®n casă Ă®i devenise cel mai atroce călău!
Legea materiei inanimate biruise legea materiei vii!
OrĂ®nduirea gospodăriei, orĂ®nduirea vieČ›ii!
ĂŽntr-o noapte, era gata să fie suguşată, suguşată.... apoi, Ă®n ultima clipă de groază, a fost eliberată, dezlegată, deznodată – salvată, şi anume, pentru o criză ulterioară cu atĂ®t mai cumplită a bolii ei de inimă secundate de horcăială! Ochii, ochii covĂ®rşiČ›i de o angoasă de negrăit! Aceşti ochi Č›ipau: „Ajutor!”
Fiica ei, consumată ea Ă®nsăşi de suferinČ›ă, din cauza a tot felul de dezamăgiri, cancerul sufletului, deveni şi ea, ca urmare, puČ›in grasă şi buhăită şi spuse după această primă criză: „Azi, mi-am cumpărat un revolver. Dacă păČ›esc ca şi mama, a doua oară n-o mai păČ›esc...”
Fiul cel mare spuse: „Dumnezeu Č›ine registrul veniturilor şi cheltuielilor Ă®ntregii noastre vieČ›ii. El speră că ne vom gospodări cu chibzuială şi ne blagosloveşte. Dar noi nu o facem. Dumnezeu nu ne plĂ®nge, nu ne rĂ®de. El e drept şi aşteaptă. El vrea să ne constrĂ®ngă la adevărul vieČ›ii noastre prin cumplite pedepse. El deČ›ine controlul falimentului progresiv al avutului nostru vital şi sancČ›ionează cu boala cronică!”

Fiului cel mai mare i se replică: „Să filosofezi Ă®n loc să-Č›i fie milă, pfui, cine din familie s-a mai pomenit s-o facă!”
ĂŽntr-adevăr, el s-a pomenit s-o facă:
El poseda acea compasiune la timp, timpurie, compasiunea preventivă, acel simČ›ămĂ®nt singular preČ›ios care este deja cununat cu gĂ®ndirea, mintea inimii, inima minČ›ii!
BătrĂ®na soră a doamnei bolnave juca Ă®mpreună cu aceasta Ă®n fiecare seară BĂ©zigue, o lăsa să cĂ®ştige ca să se mai poată niČ›eluş bucura. Ei i se trimiteau acasă drept semn al aprecierii: peşti marini, scoici, şampanie, beaf tee jelly.
Se gĂ®ndea: „Mă Ă®ndoapă pentru viermi.”
Dar spunea: „Vă mulČ›umesc din toată inima. Mă bucură nespus.”
Fiului cel mai vĂ®rstnic Ă®i zicea: „Ştii, timp de 45 de ani, mi-am trezit din somn bieČ›ii slujitori la ora cinci dimineaČ›a de dragul ordinii Ă®n casă. Crezi că asta mi-e pedeapsa?!?”
„Da. Cred că da. Sunt sigur!”
Rudele veneau Ă®ndeobşte după-amiaza. Atunci casa era deja Ă®n ordine.
Muribunda spunea la gustare: „Cum vrei ceaiul verde sau negru, te rog, poČ›i să ai din amĂ®ndouă, nu, sigur nu e niciu efort? Cu lapte sau cu rom? Sau cu lămĂ®ie? Te rog, serveşte-te! Da, ce-mi spui e Ă®ntr-adevăr foarte caraghios. Nu, cine s-ar fi gĂ®ndit? Marie, serveşte-le crema de portocale! Vă rog, luaČ›i din fructele tropicale. Sunt foarte mĂ®ndră de curmale şi strugurii de Malaga. Nu zic de unde le am.”
„Secretul ăsta Ă®l iau cu mine Ă®n mormĂ®nt,” spuse ea rĂ®zĂ®nd, Ă®n timp ce cineva o bătea peste mĂ®nă, plin de reproş. Seara, după gustare şi discuČ›ii, era cu totul epuizată.
La ora nouă, jucă BĂ©zigue cu sora ei mai vĂ®rstnică şi-o lăsă Ă®nadins să cĂ®ştige.
„Cum ai putut? N-ai văzut că cei opt regi sunt deja afară ?!?”
Nu, pesemne că nu văzuse.
„Aproape că nu Ă®ndrăznesc să-Č›i iau cele cincizeci de parale...”
„Nu mai fă atĂ®ta caz. Am pierdut pe cinstite.”
„Hai, revanşa.”
ĂŽn aceeaşi noapte avu loc şi ultima criză. Inima muncea să se sfĂ®rşească. Dorea şi nu putea. Groaznic!
Muri pe tăcute.
Fiica se trezi şi spuse Ă®n crepuscul: „Mamă...”
Apoi, Č›ipă: „Marie, Agnes...”
Servitorii zgĂ®ndăriČ›i din somnul adĂ®nc se iviră Ă®mpleticindu-se.
ĂŽnainte de amiază, apăru şi fiul cel mai vĂ®rstnic. Li se adresă Mariei şi lui Agnes: „ SunteČ›i galbene la faČ›ă. AČ›i dormit prea puČ›in. CulcaČ›i-vă!”
Surorei sale Ă®i spuse: „Culcă-te şi dormi! Toate astea nu te au prevenit Ă®ndeajuns? Am să am grijă să nu te trezească nimeni...”
PlĂ®ngĂ®nd, căzu pe pat Ă®mbrăcată.
Se făcu astfel ora unu. Iar Ă®n casă nu se urnea nimic.
Fiul cel mare stătea de strajă.
Păşi Ă®n odaie la mama decedată, se aşeză, Ă®i sărută mĂ®na şi zise: „Adormi şi tu pentru prima oară, necugetato! Mereu am avut impresia că cel care doarme este unul mort. Nu e Ă®n stare să trăiască singur, nu e Ă®ncă matur, pregătit. Am avut Ă®ntotdeauna cea mai mare milă atunci cĂ®nd viaČ›a vrea să facă un repaus de la viaČ›ă! Acum, sărmană mamă, toate aceste ore le plăteşti cu vĂ®rf şi Ă®ndesat!”
ĂŽn ziua Ă®nhumării, arătau cu toČ›ii nedormiČ›i, galbeni, zbĂ®rciČ›i, slăbiČ›i, Ă®mbătrĂ®niČ›i prea de timpuriu. Chiar şi custodele şi soČ›ia sa, pe care lucrurile nu Ă®i priveau, arătau dărĂ®maČ›i.
ĂŽn sicriu, chipul moartei era pe deplin liniştit.
DimineaČ›a următoare, fiica comandă ca Ă®n sufragerie etc. etc. să se frece, să se bată, să se cureČ›e covoarele cu varză, fireşte.
„De ar mai putea mama să vadă...” simČ›ise ea.


.  | index








 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim
poezii  Search   Agonia.Net   

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net


E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!